Muzicoterapia este o terapie non-verbala, care utilizeaza sunetul si muzica sub toate formele lor, in vederea promovarii, mentinerii si restaurarii sanatatii mentale, fizice, emotionale si spirituale. De asemenea, muzicoterapia mai poate fi definita ca un instrument de comunicare, unde muzica este utilizata ca mediator in relatia dintre terapeut si client.

 In cazul copiilor, muzicoterapia este utilizata cu succes in autism, mai ales prin prisma faptului ca, fiind o terapie non-verbala, ea deschide noi canale de comunicare si faciliteaza exprimarea emotiilor.

Tipul de muzica se asculta la sedintele de muzicoterapie:

In muzicoterapie se poate lucra cu orice fel de muzica, indiferent ca este vorba despre muzica simfonica, new-age, rock sau hip-hop. O muzica este puternica si are valente terapeutice doar daca ea poate trezi emotii puternice, produce verbalizari sau exprimari non-verbale. Anumite tipuri de muzica, chiar daca sunt neutre, pot constitui pretextul ce conduce catre o alta muzica, ce poate deveni terapeutica. Important este ca muzica sa trezeasca emotii puternice, indiferent care este stilul ei.

Modul de lucru in timpul sedintelor de muzicoterapie:

Exista doua maniere de lucru: una activa, in care clientul relationeaza si se exprima prin intermediul instrumentelor muzicale si a propriului corp sonor, si alta receptiva, pasiva, in care clientul asculta muzica si apoi verbalizeaza. Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, iar instrumentele cu care se lucreaza sunt extrem de simple, in special percutii din materiale naturale, precum lemnul si bambusul, si instrumente melodice cat mai neelaborate care, prin constructia lor, nu necesita o cunoastere prealabila.

Improvizatia se face fie dual, impreuna cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales liber, reprezinta contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sa se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pana in acel moment. Alegerea instrumentului are la baza mai degraba motive psihologice inconstiente, decat muzicale. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activa este foarte eficienta in lucrul cu cei care au dificultati de verbalizare si permite o mai buna eliberare a afectivitatii sau agresivitatii. Clientul va renunta treptat la mijloacele sale de aparare, odata cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ aparand si constientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului sau ca acesta sa invete sa cante la vreun instrument. Cea care conteaza este relatia terapeut-client, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza.

Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emotiilor transmise, caci sunt luate in considerare fiecare miscare, gest, privire, sunet, liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaneitate ori similitudine a discursurilor muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, placerea simtita odata cu aparitia muzicii, tacerea – toate acestea vor facilita aparitia comunicarii si deblocarii emotionale.

Metoda receptiva, pe de alta parte, are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre client in compania terapeutului. Atunci cand o lucrare muzicala ne impresioneaza profund, muzica, in sine, devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor traite. Experienta identificarii cu muzica, cu vocea solistului sau cu un anume instrument permite intalnirea individului cu propriul eu.

Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adanc ingropate, poate elibera tensiunea interioara si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o traire personala care se elibereaza treptat, poate avea acces la emotii necunoscute sau refulate.

Verbalizarea se realizeaza ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a simtit in timpul auditiei. In situatia in care el nu poate verbaliza sau nu doreste acest lucru, poate comunica un feedback (tot intr-o maniera neverbala) prin intermediul desenului sau al miscarii corporale.

Exista multe instrumente cu calitati terapeutice, insa simpla prezenta la un concert nu inseamna un proces terapeutic. 

 Muzicoterapia presupune un lucru sustinut si foarte multa determinare. Terapia nu este un proces usor si pentru oricine. 

http://www.artadhd.baboom.ro/cp/474/2113/MELOTERAPIA-IN-AUTISM