Logopedia este definită ca disciplina care se ocupă cu educarea şi reeducarea limbajului. Rolul logopedului este acela de a restaura şi stabiliza limbajul, prin aplicarea diferenţiată a tehnicilor specifice. Dacă la copiii tipici, cu tulburări/întârzieri în dezvoltarea limbajului, logopedul foloseşte tehnicile de bază ale logopediei şi exerciţii specifice pentru corectarea diverselor probleme, la copiii cu autism, abordarea presupune parcurgerea anumitor etape, în funcţie de abilităţile copilului şi de gradul de afectare. Începerea terapiei logopedice trebuie să ţină cont de ritmul de învăţare al copilului şi de stadiul de dezvoltare la care se află în acel moment. De exemplu, dacă acesta nu deţine abilităţi de imitaţie, atunci logopedul lucrează aceste abilităţi odată cu echipa de terapeuţi, într-un mod cât se poate de atractiv pentru micuţ.
Acomodarea se face prin joc, necerându-i-se copilului să efectueze exerciţii grele.
- Recompensele au un rol central în progresul copilului cu autism. Aşadar, logopedul trebuie să se folosească de acestea, pe toată perioada în care lucrează cu copilul. De asemenea, părinţii trebuie să îi ofere recompensele cele mai motivante (pe care nu le vor folosi în nici un caz în afara terapiei!), deoarece vorbirea este una din cele mai grele abilităţi pe care copilul cu autism le va deprinde.
- Gradul de afectare a limbajului. În cazul în care copilul nu vorbeşte deloc, atunci este nevoie de încurajarea oricărui sunet/aproximare a sunetelor, prin oferirea recompenselor şi a jocurilor stimulative.
- ° Mediul de lucru. Pentru un copil care are probleme cu acomodarea la medii noi, este de preferat ca terapia logopedică să aibă loc în mediul său natural (acasă, în camera de joacă/terapie), pentru a crea încredere şi a evita frustrările.
- Colaborarea cu părinţii şi echipa de terapeuţi care lucrează cu copilul. Logopedul trebuie să ţină cont de nivelul la care se află copilul în fiecare moment; de exemplu, dacă acesta a învăţat un sunet/cuvânt, logopedul va lua cunoştinţă de aceste detalii şi va recurge la recompensarea diferenţiată a acestuia.
- Comportamentul copilului. Un copil cu mari probleme de comportament va avea nevoie de o atenţie deosebită; prin urmare, atenţie la detaliile lăsate de echipă! Logopedul trebuie să stăpânească bine tehnicile de modificare a comportamentului, pentru a nu frustra copilul şi/sau a nu interacţiona cu acesta la un nivel inferior celui la care se află, în realitate, copilul. Exemplu: dacă nu vrea să coopereze, trebuie analizate situaţiile şi prezentate la şedinţa cu echipa, pentru a se stabili modul de intervenţie.
Care este diferenta intre copilul care nu vorbeste si copilul autist?
Limbajul are doua componente si anume cea receptiva (adica, ceea ce intelegem din vorbire) si cea expresiva(ceea ce rostim efectiv).
Copilul care doar nu vorbeste la varsta de doi ani (sau chiar mai mult) si prezinta ‚intarziere in dezvoltarea limbajului’, intelege ceea ce spun cei din jur si realizeaza sarcini, coopereaza cu ceilalti, dezvolta relatii sociale armonioase cu adultii si copiii din grupul sau social, se joaca adecvat, si este dezvoltat cognitiv si afectiv conform varstei sale cronologice.
Chiar daca nu numeste persoanele din jur, se duce la ea sau poate arata o anumita persoana, nu denumeste jucariile dar stie care este trenuletul, papusa, mingea etc, recunoaste si arata obiecte in carti, pe pliante, etc.
In autism diagnosticul se pune doar prin observarea si evaluarea comportamentelor copiilor, si de cele mai multe ori acest lucru se intampla intre 18 luni si varsta de 3 ani. Tulburarile de limbaj si comunicare exista la toti copiii cu autism, la care se adauga o scadere in interactiunea sociala si comportamente repetitive, restrictive si repetitive.
