apr 29, 2016

DOCUMENTULUI STRATEGIC DE POLITICI INTERSECTORIALE PENTRU ASISTENTA ȘI INTEGRAREA PERSOANELOR CU TULBURĂRILE SPECTRULUI AUTIST (TSA)


Notă de argumentare

 

In decembrie 1990 Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, iar actualmente este implementată Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, care este focusată pe obiective bine stabilite în ceea ce priveşte protecţia copilului, dar fără accent pe copiii cu dizabilităţi.

În anul 2010 Republica Moldova a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, asumîndu-şi astfel obligaţia de a ajusta cadrul normativ la standardele internaționale în domeniu în vederea asigurării drepturilor şi oportunităţilor egale pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv prin crearea și reglementarea unor servicii destinate categoriei respective. Concomitent, la data de 30.03.2012 a fost aprobată Legea nr. 60 privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, lege care consolidează cadrul juridic de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi.

Actualmente este implementată Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, care este focusată pe obiective bine stabilite în ceea ce priveşte protecţia copilului, dar fără accent pe copiii cu dizabilităţi.

Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.944 din  14 noiembrie 2014 traseaza o etapa importanta in domeniul educatiei.

Menționăm că la finele anului 2015 numărul persoanelor cu dizabilităţi  din Republicii Moldova a constituit 184 395 persoane, ceea ce a constituit 5,2 la sută din totalul populaţiei, dintre care 13 021 sunt copii (1,8 la sută din toţi copiii). Această statistică reflectă numărul persoanelor care deţin certificate de dizabilitate, astfel încît ponderea persoanelor cu dizabilităţi este actualmente subestimat.

Pana in prezent persoanele cu TSA sunt clasati in domeniul sanatatii mintale si exprima o parte importanta a asistentei medicale in general si celei de sanatate mintala in special. Sănătatea mintală este una din priorităţile sistemului sănătăţii din Republica Moldova, ca urmare a aderării statului la Declaraţia de la Helsinki privind sănătatea mintală din 12-15 ianuarie 2005, alături de statele-membre ale Comunităţii europene şi tendinţei vădite spre valorile europene.

În perioada 26-27 noiembrie 2010, Republica Moldova a adoptat Declaraţia europeană cu privire la sănătatea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi intelectuale şi a familiilor lor „O sănătate mai bună, o viaţă mai bună: copiii şi tinerii cu dizabilităţi intelectuale şi familiile lor”, astfel, acceptînd o noua abordare conceptuală a problemelor de sănătate mintală şi deficienţelor intelectuale.

Documentele ce atesta tangente la copiii cu TSA sunt urmatoarele:

n  Legea privind Sănătatea Mintală nr. 1402 - XIII din  16.12.1997

n  Programul Naţional privind Sănătatea Mintală pentru anii 2012 – 2016

n  Ordinul MS nr. 610 din 24.05.2013 – Strategia de dezvoltare a serviciilor de SM la nivel de comunitate și integrarea acestora în AMP pentru 2013-2016

n  Ordinul nr. 1000 din 08.10.2012 „Cu privire la aprobarea standardelor de supraveghere a copiilor în condiții de ambulatoriu și a Carnetului de dezvoltare a copilului”, la 1 an si 9 luni screeningul obligatoriu la autism.

Potrivit statisticilor OMS, numărul copiilor cu TSA este în creştere, fiind înregistraţi un copil cu autism la 60 nou-născuţi. Studiile din Asia şi Europa au identificat incidenţa cazurilor de 1%, iar în SUA se înregistrează 1 caz la 68 naşteri. Prevalenţa a crescut cu 6-15 la sută în fiecare an din 2002 pînă în 2010. Totodată se constată că costul de îngrijire pe tot parcursul vieţii poate fi redus cu 2/3 dacă se realizează diagnosticul precoce şi intervenţia timpurie. Concomitent, se estimează că aproape jumătate (46%) din copii cu TSA au şansa de a atinge abilităţi intelectuale mai sus de mediu. În Romănia datele oficiale menționeaza 7800 de copii diagnosticati cu TSA.

 

TSA la copii este un subiect foarte sensibil și problematic din cauza la:

n  resurse umane limitate – lipsa profesioniștilor în teritoriu, și anume psihiatri, psihologi, psihopedagogi

n  lipsa serviciilor specializate de SM pentru copii: centre pentru reabilitare și intervenție

n  lipsa serviciilor specializate pentru copii cu autism contractate la sistemul de asigurări obligatorii

n  lipsa unui sistem de referire bine stabilit pentru rezolvarea cazurilor de copii cu probleme de SM,

n  lipsa ghidurilor clinice pentru copii cu TSA autism

n  deficiențe în diagnosticare la nivel de servicii medicale, mai ales medicina de familie, precum si detectarea precoce în școli și grădinițe.

 

Actualmente Republica Moldova dispune de date oficiale cu privire la numărul copiilor cu TSA, insa acest numar nu reflecta situatia reala:

n  În 2012 - 157 din ei copii 144

n  În 2013 - 220 din ei copii 191

n  În 2014 – 241 din ei copii 218

 

 

Doar în mun. Chișinău organizațiile de profil neguvernamentale au înregistrat circa 150 copii cu autism.

 

Cert este faptul că doar în mun. Chișinău organizațiile de profil au înregistrat circa 150 copii cu autism.

În Republica Moldova incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi este promovată inclusiv prin măsuri de protecţie socială (prestaţii şi servicii).

În ce priveşte prestaţiile sociale, cuantumul acestora este mizer şi nu acoperă nici pe departe necesităţile copiilor cu dizabilităţi (inclusiv reabilitarea medicală), iar dacă să ne referim în special la copii cu TSA, acestea nu includ un sistem de prestaţii care ar asigura reabilitarea acestei categorii de copii, inclusiv terapiile comportamentale, ori actualmente nu avem servicii de terapeutice specializate fără plată sau plata cărora ar fi asigurată de către stat prin intermediul CNAM.

Cu referire la serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi constatăm că numărul acestora este redus, ele sunt insuficiente şi chiar inexistente în unele regiuni ale ţării și nu avem servicii care să răspundă necesităţilor persoanelor cu TSA.

Astfel, deși aceşti copii necesită reabilitare medicală permanentă, diferite terapii comportamentale, etc., în Republica Moldova nu există nici o instituţie de stat specializată în autism şi nici un program destinat acestei categorii, fiind încălcate drepturile acestor copii și în special dreptul la reabilitare, reabilitare care ar minimaliza consecințele negative pentru dezvoltarea copiilor cu TSA, ar îmbunătăți starea de sănătatea a copiilor vizați și ar reduce numărul copiilor instituționalizați și a celor abandonați din motiv de sănătate.

 

Astfel, pentru consolidarea acţiunilor şi este imperios necesar elaborarea şi aprobarea unui cadru legal de intervenţie în domeniu, document care ar pune bazele unei intervenţii intersectoriale complexe, ar stabili nişte priorităţi, nişte acțiuni concrete şi totodată ar pune în evidență lacunele existente în domeniu. Concomitent, acest document va accentua necesitatea asigurării unei baze de date a persoanelor cu TSA, va asigura evaluarea funcţionalităţii sistemului de incluziune socială a acestei categorii cu copii, va fi o bază pentru elaborarea politicilor de perspectivă, or problema incluziunii sociale și a reabilitării persoanelor cu dizabilităţi a fost subliniată ca fiind lacună a sistemului actual de protecție în rapoartele mai multor experți internaționali, inclusiv și în raportul alternativ al societății civile privind implementarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Considerăm că toate obiectivele și activitățile legate de TSA ar putea fi incluse în Programul Național privind Sănătatea Mintală pentru anii 2017-2020.

 

 

1. CADRUL GENERAL INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL CU PRIVIRE LA PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

 

În decembrie 1990 Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, iar actualmente este implementată Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, care este focusată pe obiective bine stabilite în ceea ce priveşte protecţia copilului, dar fără accent pe copiii cu dizabilităţi.

În anul 2010 Republica Moldova a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, asumîndu-și astfel obligaţia de a ajusta cadrul normativ la standardele internaționale în domeniu în vederea asigurării drepturilor şi oportunităţilor egale pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv prin crearea și reglementarea unor servicii destinate categoriei respective. Concomitent, la data de 30.03.2012 a fost aprobată Legea nr. 60 privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, lege care consolidează cadrul juridic de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi.

Actualmente este implementată Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, care este focusată pe obiective bine stabilite în ceea ce priveşte protecţia copilului, dar fără accent pe copiii cu dizabilităţi.

 

 TSA este o tulburare neuropsihică și se depistează și tratează în sistemul de asistență medicală în general și cel de sănătate mintală în special. Sănătatea mintală este una din priorităţile sistemului sănătăţii din Republica Moldova, ca urmare a aderării statului la Declaraţia de la Helsinki privind sănătatea mintală din 12-15 ianuarie 2005, alături de statele-membre ale Comunităţii europene şi tendinţei vădite spre valorile europene.

În perioada 26-27 noiembrie 2010, Republica Moldova a adoptat Declaraţia europeană cu privire la sănătatea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi intelectuale şi a familiilor lor „O sănătate mai bună, o viaţă mai bună: copiii și tinerii cu dizabilităţi intelectuale şi familiile lor”, astfel, acceptînd o noua abordare conceptuală a problemelor de sănătate mintală şi deficienţelor intelectuale.

Documentele ce atestă tangențe la copiii cu TSA sunt următoarele:

n  Legea privind Sănătatea Mintală nr. 1402 - XIII din  16.12.1997

n  Programul Naţional privind Sănătatea Mintală pentru anii 2012 – 2016

n  Ordinul MS nr. 610 din 24.05.2013 – Strategia de dezvoltare a serviciilor de SM la nivel de comunitate și integrarea acestora în AMP pentru 2013-2016

n  Ordinul nr. 1000 din 08.10.2012 „Cu privire la aprobarea standardelor de supraveghere a copiilor în condiții de ambulatoriu și a Carnetului de dezvoltare a copilului”, la 1 an și 9 luni screening-ul obligatoriu la TSA.

 

Protecția socială a persoanelor cu TSA poate fi realizată numai după încadrarea în dizabilitate. Măsurile de protecție socială adresate persoanelor cu dizabilități se realizează prin intermediul celor două componente: prestații sociale și servicii sociale.

Prestații sociale de care pot beneficia peroanele/copiii cu dizabilități:

a)     Pensia de asigurări sociale (Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998);

b)    Alocații sociale de stat (Legea nr. 499-XIV din 14.07.1999) – acordate și pentru copii;

c)     Alocația pentru îngrijire, însoțire și supraveghere (Legea nr. 499-XIV din 14.07.1999) – acordate și pentru copii;

d)    Suport financiar de stat (Legea nr. 147 din 17.07.2014) – acordate și pentru copii;

e)     Alocații lunare de stat (legea nr. 121-XV din 03.05.2001)- doar pentru adulți;

f)      Compensații pentru transport (în temeiul art. 49 al. (1) al Legii nr. 60 din 30.03.2012) - acordate și pentru copii;

g)     Compensație anuală pentru deservire cu transport (Hotărîrii Guvernului nr. 1268 din 21.11.2007) – destinată persoanelor cu dizabilități ale aparatului locomotor;

h)    Ajutor material (Hotărîrii Guvernului nr. 1083 din 26.10.2000) acordat și pentru copii;

i)       Ajutor social (Legea nr. 133 din 13.06.2008).

j)       HG. 581 din 25.05.2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire şi plată a indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţişi cei  aflaţi sub tutelă/curatelă.

Servicii sociale:

a)       centre de plasament pentru copii cu dizabilităţi (Hotărîrea Guvernului nr.823 din 04.07.2008 cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale prestate în centrele de plasament pentru copii cu dizabilităţi);

b)      centre de zi pentru copii cu dizabilităţi (Hotărîrea Guvernului nr.824 din 04.07.2008 cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale prestate în centrele de zi pentru copii cu dizabilităţi);

c)       serviciul social „Casă comunitară” (Hotărîrea Guvernului nr.936 din 08.10.2010 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea serviciului social „Casă comunitară” şi a standardelor minime de calitate);

d)      Serviciul asistenţă parentală profesionistă (Hotarirea Guvernului nr.760 din 17.09.2014 pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor minime de calitate);

e)       Serviciul social „Echipă mobilă” (Hotărîrea Guvernului nr.722 din 22.09.2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Echipă mobilă” şi a standardelor minime de calitate);

f)        Serviciul social „Asistenţă personală” (Hotărîrea Guvernului nr.314 din 23.05.2012 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea serviciului social „Asistenţă personală” şi standardele minime de calitate);

g)       Serviciul social „Respiro” (Hotărîrea Guvernului nr.413 din 14.06.2012 pentru aprobarea Regulamentului–cadru de organizare şi funcţionare a serviciului social „Respiro” şi standardele minime de calitate);

h)    Serviciul social de sprijin pentru familiile cu copii (Hotărîrea Guvernului nr.889 din 11.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului social de sprijin pentru familiile cu copii). Totodată, pot beneficia de servicii şi în cadrul centrelor maternale, centrului de zi pentru copii în situaţie de risc.

 

Și în domeniul edicației există un șir de legi și acte normative care ar putea fi atribui și la copiii cu TSA, insă acest lucru nu este stipulat. Cele mai importante prevederi sunt expuse în:

-         Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020  aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.523 din 11.07.2011. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.114-116 din 15.07.2011

-         Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 944 din  14 noiembrie 2014 traseaza o etapa importanta în domeniul educatiei.

-         Metodologia de evaluare a dezvoltării copilului, ord. ME nr.99,din 26.02.2015

-         Metodologia de organizare și funcţionare a Centrului de resurse în EI, ord. ME, nr.100 din 26.02 2015

-         Instrucţiunea de organizare a instruirii la domiciliu, ord. ME nr.98, din 26.02.2015

-         Instrucţiunea privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu Cerinţe educaţionale speciale, condiţii specifice, ord. ME nr.156 din 20.03. 2015

-         Reglementările și condiţiile specifice de evaluare  a elevilor cu CES care au studiat după un PEI, ord. ME nr. 311 din 05 mai 2015

 

2. CONSTATĂRI ȘI LACUNE LA NIVEL DE ȚARI PRIVIND PROBLEMA COPIILOR CU TSA

 

Constatăm așadar, că legislația națională asigură, în principiu, protecția specială și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități (inclusiv  cu TSA) , realitatea, însă, dovedește că mai există discrepanţe mari la nivel de aplicare a prevederilor legale, determinate de lipsa mecanismelor de implementare, monitorizare, control şi sancţionare în caz de neconformare. Persoanele cu dizabilități (inclusiv  cu TSA) se confruntă cu numeroase bariere în realizarea drepturilor lor.

Cu referire la dreptul la asistență medicală, cele mai mari impedimente de acces vizează:

-         Nevoia de evaluare sistematică și periodică a tuturor copiilor, astfel încât diagnosticul să fie stabilit cât mai devreme

-         Nevoia identificarii si inregistrarii unui copil in situatia de risc pentru TSA de la varsta de 18 luni-24 luni si referirea copilului la psihologul clinician sau la psihiatrul pentru copii de nivel raional sau republican, Centre medicale de specialitate si/sau Centre de sanatate mintala.

-         Nevoia de instruire a unui numar cat mai mare de personal specializat cu scopul de a-l abilita sa identifice si sa raporteze cazurile diagnosticate cu TSA

-         Nevoia de a exista un cadru de colaborare formal între specialistul neurolog și medicul psihiatru și

-         Nevoia de a avea terapii licențiate de recuperare pentru TSA și de a fi decontate cheltuielile cu terapia de recuperare a persoanelor cu TSA prin intermediul asigurărilor medicale

-         Nevoia de a organiza scoli de educatie parentala a familiilor si informarea lor referitor la identificarea si diagnosticarea TSA, cu implicarea nemijlocita a  Centrului National de Sanatate a Reproducerii si Genetica Medicala

-         Nevoia de instruire a profesioniștilor din domeniul medical, de a comunica cu copiii cu TSA și de a dobândi cunoştinţe despre managementul durerii la persoanele cu dificultăţi de comunicare/interacţiune

-         Nevoia implementarii instrumentelor de diagnostic contemporane ADOS, ADI-R.

-         Nevoia de a crește numărul de Centre comunitare de sănătate mintală (CCSM)/ centre de diagnosticare/ servicii de sprijin pentru a fi accesibile persoanelor diagnosticate cu TSA și a familiilor/ reprezentanților acestora din oraşe mici sau din mediul rural.

-          

 

Cu referire la dreptul la protecția socială, cele mai mari impedimente de acces vizează:

  • Elaborarea unui pachet social pentru familiile in care cresc copii cu TSA, reesind din gradul severitatii afectiunii si situatia materiala a familiei
  • Nevoia colectarii si publicarii de date reale cu privire la numarul persoanelor cu TSA care doresc si pot sa munceasca
  • Nevoia organizarii atelierelor protejate pentru persoane cu TSA
  • Nevoia asigurarii facilitatilor fiscale reale care sa contribuie la accesul la piata muncii a persoanelor diagnosticate cu TSA
  • Nevoia de reglementare a tutelei partiale pentru a permite incheierea unor contracte de munca si persoanelor cu TSA
  • Nevoia de completare a normelor legale prin includerea dreptului persoanelor cu TSA la asistent personal, de rand cu indemnizatie lunara
  • Nevoia de imolementare a cadrulu legal în vigoare. Actualmente la nivel național este implementată politica de descentralizare financiară care reprezintă riscuri pentru sistemul de servicii sociale, astfel multe autorități publice locale nu doresc să direcționeze resursele financiare pentru finanțarea serviciilor sociale existente, ceea ca poate avea ca efect închiderea acestora dar mai ales va influența dezvoltarea și instituirea serviciilor sociale noi, în special în unitățile administrativ-teritoriale deprivate economic, totodată există riscul scăderii calității serviciilor prestate, ca rezultat al economisirii mijloacelor financiare.
  • Nevoia de abordare integrată a copilului cu TSA, actualmente se constată că avem o abordare sectorială a copilului, fiecare sector (educaţia, social, sănătatea, poliţia) intervine separat, utilizează propriul limbaj şi propriile instrumente de lucru, cooperează doar în situaţii grave (avem doar cîteva mecanisme de conlucrare intersectorială), nu conlucrează pentru prevenire, schimbul între sectoare nu este sistematic.

 

Cu referire la dreptul la educație, cele mai mari impedimente de acces vizează:

  • Lipsa modelelor de incluziune efectivă a copiilor cu dizabilități severe, TSA în învățământul general, care să furnizeze dovezi privind fezabilitatea incluziunii.
  • Lipsa personalului de suport, special pregătit pentru abordarea copiilor cu dizabilități severe, TSA în învățământul general.
  • Lipsa dispozitivelor, echipamentelor, mijloacelor de comunicare care să faciliteze incluziunea educațională (tehnică de calcul cu softuri speciale, sisteme Braille, dispozitive audio, proteze etc.).
  • Prestarea limitată a serviciului de asistentență personală, alocat copiilor cu un grad redus de independență și autoadministrare.
  • Lipsa mecanismelor de responsabilizare a părinților, implicarea insuficientă a părinților/membrilor familiei în procesul educațional sau chiar  refuzul părinților de a accepta serviciile educaționale care li se oferă. Fenomenul are la bază nivelul redus de educație al membrilor familiei, deseori  atmosfera/situația defavorizată din familie, modul de viață dezorganizat al familiei, dar și situația financiară precară a familiei. Și în unele familii, mai organizate, părinții își văd rolul doar în a îngriji de copil, acordînd mai puțină atenție stimulării dezvoltării acestuia. 
  • Coordonarea, încă insuficientă, intersectorială  a eforturilor specialiștilor din domeniile cele mai indicate de însoțire a copilului – medical, social, educațional, APL I etc.
  • Mijloace financiare insuficiente, necesare pentru instruirea la domiciliu, în special, în  instituțiile de învățămînt mici, bugetul cărora nu  acoperă toate necesitățile instituției.
  • Reticența privind incluziunea școlară a copiilor cu dizabilități severe, deseori pînă la cel mai înalt nivel.
  • Lipsa în instituțiile de învățămînt a specialiștilor: psiholog, logoped, psihopedagog, kinetoterapeut, tiflopedagog, surdopedagog etc. Fluctuația/plecarea din învățămînt a cadrelor didactice cu experiență, cadrelor didactice de sprijin etc..
  • Remunerarea nesatisfăcătoare a cadrelor didactice în întregime și celor care lucrează cu copii cu dizabilități severe, în special.
  • Lipsa/insuficiența prevederilor legale, mecanismelor, instrumentelor pentru evaluarea finală și certificarea  copiilor cu dizabilități severe, TSA.
  • Necesitatea organizarii unei forme aditionale de incluziune: clase speciale in scoala de masa pentru copiii cu TSA si alte dizabilitati, in dependenta de gradul de severitate
  • Necesitatea micsorarii numarului de copii cu dizabilitate severe la un cadru de sprijin”.

 

 

Astfel, pentru consolidarea acţiunilor este imperios necesar elaborarea şi aprobarea unui cadru legal de intervenţie în domeniu, document care ar pune bazele unei intervenţii intersectoriale complexe, ar stabili nişte priorităţi, nişte acțiuni concrete şi totodată ar pune în evidență lacunele existente în domeniu. Concomitent, acest document va accentua necesitatea asigurării unei baze de date a persoanelor cu TSA, va asigura evaluarea funcţionalităţii sistemului de incluziune medicală, educațională și socială a acestei categorii cu copii, va fi o bază pentru elaborarea politicilor de perspectivă. Problema incluziunii sociale și a reabilitării persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv și cu TSA a fost subliniată ca fiind lacună a sistemului actual de protecție în rapoartele mai multor experți internaționali, inclusiv și în raportul alternativ al societății civile privind implementarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi. Considerăm că toate obiectivele și activitățile legate de TSA ar putea fi incluse în Programul Național privind Sănătatea Mintală pentru anii 2017-2020 care urmează a fi elaborat de către Ministerul Sănătății pe parcursul acestui an.

 

 

  1. 3.     SCOPURI ȘI OBIECTIVE

 

SCOPUL acestui document este:

Ameliorarea calității vieții persoanelor cu TSA si a familiilor acestora prin diagnosticare precoce, tratament și terapie, recuperare și incluziune educațională și socială a persoanelor cu TSA.

 

OBIECTIVELE SPECIFICE:

 

  • Elaborarea și armonizarea cadrului legislativ și normativ pentru copii și adulții ce suferă de TSA la nivel medical, social și educațional.
  • Îmbunătățirea accesului copiilor cu TSA la servicii medicale, educaționale și sociale de calitate la toate nivelele de organizare.
  • Diagnosticarea precoce a copiilor cu TSA și a celor cu risc crescut de dezvoltare a TSA. 
  • Consolidarea rolului familiei în creșterea și dezvoltarea copilului cu TSA.
  • Diminuarea fenomenului de stigmă și discriminare a persoanei cu TSA și asigurarea respectării Drepturilor fundamentale ale Omului.

 

 

O.1: Armonizarea cadrului legislativ și normativ pentru copii și adulții ce suferă de TSA la nivel medical, social și educațional.

  • Elaborarea și aplicare cadrului normativ privind organizarea și funcționarea serviciilor medicale și sociale specializate adresate copiilor cu TSA și familiilor acestora;
  • Elaborarea și aprobarea actelor normative pentru  reglementarea activității serviciilor de suport în scopul asigurării incluziunii educaționale a copiilor și tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv a copiilor cu TSA
  • Revizuirea și racordarea regulamentelor de organizare și funcționare a instituțiilor de învățămînt de toate nivelurile la necesitățile copiilor și tinerilor cu dizabilități
  • Promovarea cadrului normativ în vederea creării în instituțiile de educaţie preșcolară a  serviciilor de educație incluzivă necesare pentru asigurarea incluziunii educaționale a copiilor cu cerințe educaţionale speciale, inclusiv cu TSA
  • Elaborarea mecanismelor  intersectoriale de stabilire, asigurare a serviciilor de suport pentru copiii, tinerii cu TSA și referirea acestor în interiorul sistemelor și în afara lor.
  • Ajustarea  cadrului de reglementare a finanțării  serviciilor medicale, sociale li educaționale pentru copiii și tinerii cu TSA și elaborarea pachetelor standard de servicii pentru copii diagnosticați cu cu TSA.

 

O.2: Imbunatatirea accesului copiilor cu TSA la servicii medicale, educaționale și sociale de calitate la toate nivelele de organizare.

  • Instruirea inițială și continuă a profesioniștilor din domeniul medical, educațional și social cu privire la identificarea și asistența timpurie a copiiilor cu TSA;
  • Consolidarea capacității serviciilor de intervenție timpurie în scopul identificării și asistenței copiilor cu TSA și a familiilor acestora prin aplicarea terapiilor bazate pe dovezi tiințifice;
  • Încadrarea serviciilor pentru copii cu TSA în CCSM-uri la nivelul unităților administrativ teritoriale ale țării, Centrelor de interventie timpurie, Centrelor medicale specializate si altele;
  • Elaborarea ghidurilor de intervenție psihoterapeutică în cazul persoanelor cu TSA;
  • Instruirea specialiștilor din cadrul structurilor teritoriale de asistență socială privind cooperarea intersectorială pentru asistența familiilor cu copii cu TSA.
  • Adaptarea formelor de organizare a educației pentru copiii și tinerii cu TSA
  • Stabilirea tipurilor de servicii de  educație și de suport pentru copiii, tinerii cu cerințe educaţionale speciale, cu dizabilităţi multiple, asociate sau severe cu TSA
  • Consolidarea  și dezvoltarea competențelor profesionale ale specialiștilor Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică și serviciilor de asistență psihopedagogică pentru personele/copii cu TSA
  • Revizuirea și introducerea în cadrul programelor de formare inițială și continuă a modulelor de formare în educația incluzivă (inclusiv TSA) pentru managerii instituțiilor de învățămînt preșcolar și preuniversitar, cadrele didactice, cadrele didactice de sprijin
  • Elaborarea materialelor de suport pentru cadrele didactice din instituțiile de învățămînt preșcolar, preuniversitar și universitar, precum şi pentru părinți/persoane în grija cărora se află copii cu cerințe educaţionale speciale, inclusiv TSA

 

O.3: Diagnosticarea precoce a copiilor cu TSA și a celor cu risc sporit de dezvoltare a TSA:

  • elaborarea și aplicarea protocoalelor clinice pentru medici de familie și psihatri privind asistența copiilor cu TSA;
  • introducerea în curricula universitară și postuniversitară pentru medici de familie, psihiatri, asistenți medicali, psihologi și asistenți sociali a subiectelor privind TSA;
  • asigurarea efectuării screening-ul obligatoriu la nivelul serviciilor medicale de asistență primară pentru diagnosticarea precoce a TSA
  • elaborarea ghidurilor de diagnosticare și intervenție în TSA pentru medici de familie, psihiatri, asistenți medicali, psihologi.
  • Fortificarea capacităţilor echipelor intersectoriale (alcătuite din educatori, asistenţi sociali și medicali instituite în 926 de localităţi rurale,  pentru a promova educaţia incluzivă și incluziunea sociala a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale inclusiv TSA
  • Pilotarea modelelor de  asigurare a  accesului la  educație al copiilor cu dizabilităţi  multiple, asociate sau severe, cu dizabilităţi senzoriale, inclusiv cu TSA

 

O.4.: Consolidarea rolului familiei în creșterea și dezvoltarea copilului cu TSA

  • Elaborarea Programelor privind dezvoltarea abilităților parentale în creșterea și educația copiilor cu TSA;
  • Informarea de către structurile teritoriale de asistență socială a părinților/altor reprezentanți legali ai copiilor cu TSA privind drepturile la asistență socială;
  • Elaborarea materialelor informative privind asistența socială care poate fi acordată familiilor cu copii cu TSA;
  • Mobilizarea comunităților în scopul constituirii grupurilor de suport pentru părinți/alți reprezentați legali a copiilor cu TSA;
  • Includerea părinților copiilor cu cerințe educaţionale speciale în calitate de membri ai Consiliului consultativ privind implementarea Programului de dezvoltare a educației incluzive din cadrul ME;
  • Pilotarea și implementarea programelor de educație parentală pentru părinții copiilor cu dizabilități, inclusiv TSA, prin intermediul serviciilor de asistență psihopedagogică.

 

 

O.5: Diminuarea fenomenului de stigmă și discriminare a persoanei cu TSA și asigurarea respectării Drepturilor fundamentale ale Omului.

  • Colaborarea intersectorială și elaborarea mecanismului de referire intersectorială a persoanelor cu TSA pentru asigurarea unei asistențe echitabile și nondiscriminante.
  • Promovarea la nivel de familie, administraţie publică locală, comunitate, instituţii de învăţămînt a problemei privind TSA, rolului educaţiei incluzive în asigurarea şanselor egale la educaţie de calitate pentru toţi copiii și a asistenței sociale.
  • Promovarea imaginii pozitive și diminuarea fenomenului de stigmă a copiilor cu TSA și familiilor acestora și sensibilizarea opiniei publice prin promovarea campaniilor de informare și advocacy în comunitate.
  • Organizarea evenimentelor publice (sesiuni ştiinţifice, conferinţe naţionale şi internaţionale, simpozioane, seminare, mese rotunde etc.), a  emisiunilor radio şi TV care să abordeze tema incluziunii educaţionale şi sociale a copiilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, TSA, precum şi promovarea cazurilor de succes.

 

 

 

Acțiuni prioritare pentru îmbunătățirea urgentă a situației copiilor cu TSA pentru anul 2016-2017

 

Nr.

Obiectivul

Actiunea preconizata

Rezultatul actiunii

Institutia responsabila

Termenul de realizare

1

O1: Armonizarea cadrului legislativ și normativ pentru copii și adulții ce suferă de TSA la nivel medical, social și educațional.

Elaborarea unui act normative (hotaririi de guvern), care ar include inclusiv:

-estimarea raportului numarului de copii cu CES la un cadru de sprijin      (1 cadru de sprijin la 2 copii cu TSA);

- Pilotarea incluziunii educationale in sistemul de invatamint general a copiilor cu autism (clase adaptate);

- incadrarea intr-un cadru legal, incluziunea la nivel prescolar, a copiilor cu autism

- Dublarea  numarului de copii cu TSA care frecventeaza scoala;

- Sporirea numarului copiilor cu TSA care frecventeaza gradinitele.

Ministerul Educatiei

2017

2

 

- Reglementarea si aprobarea terapiilor comportamentale aplicabile copiilor diagnosticați cu TSA;

- Introducerea profesiei de terapeut comportamental in Nomenclatorul Profesiilor din RM

- Decontarea serviciilor de terapie comportamentala prin CNAM

- 1 Regulament cadru aprobat

- 1 profesie instrodusa in Nomenclatorul Profesiilor.

- toti copii diagnosticati cu autism beneficiaza de terapie decontata

a.Ministerul Sanatatii

 

b.Ministerul Muncii Protectiei Sociale si Fmiliei

Ministerul Familiei

 

2018

3

O.2:Imbunatatirea accesului copiilor cu TSA la servicii medicale, educaționale și sociale de calitate la toate nivelele de organizare.

Elaborarea si aprobarea “Pachetelor Sociale”

-Toti copii diagnosticati cu autism si familiile acestora beneficiaza de servicii, scutiri si facilitati, in dependent de serveritatea tulburarii.

Ministerul Mincii protective Sociale si Familiei

2019